Beer World

Care e diferența dintre Stout și Porter

Stout-ul e un porter mai tare?!

Nimeni nu știe exact, dar asta nu înseamnă că nu putem să cercetăm puțin problema.

Mie mi se pare destul de greu să le disting. Poate când vorbim de baltic porter mai identific diferențe, dar în general sunt două stiluri foarte apropiate.

În ziua de azi avem si Imperial Porter și Imperial Stout de peste 10% ABV, iar acolo situația e și mai confuză.

Un lucru e sigur din start, totul a început cu brown ale

Istoric vorbind, porter-ul (mai tîrziu stout-ul) e primul stil de bere industrial și internațional (exportată peste mări și mai apoi produsă) . Are o vechime de aproximativ 300 de ani.  Își are originea la Londra și provine din brown ales fiind o variantă mai aromată a acestora.

Desprinderea porterului de brown ales ține si de materia primă care pretindea o anumită abordare. Pe scurt, prin brasarea porterului s-a reușit depășirea unor neajunsuri tehnologice care apăruseră în brasarea brown ales.  Și-au mai dat seama de un lucru: maturarea (în butoaie) făcea minuni – îmblînzea berea.

Porter-ul e în primul rînd berea clasei muncitoare

Porter-ul fiind atît de răspîndit ajunge să apară în multiple rețete și să devină o bere foarte influentă. În acest context stout-ul nu era decît un adjectiv care desemna variantele de porter cu un conținut mai mare de alcool. Pe la 1850 în Anglia aveau porter, stout-porter și sweet stout fiecare cu particularitatea ei. Porter-ul începe să aibă un conținut mai scăzut de alcool, undeva în zona mild-ului.

Stout-ul încă de pe la 1700 era, ca atîtea alte nume ale berilor englezești, un adjectiv care desemna berile mai tari, indiferet de stil! Încet, încet pe piața londoneză adjectivul stout e atașat tot mai mult porter-ului. În orice caz stout porter-ul nu e un stil distinct, doar că stout-ul e un porter mai tare.

În Irlanda, pe la început de 1800, berarii renunță la brown malt în brasare și adaugă recent descoperitul black malt, care era potrivit și profilului lor de apă (mai dură).

În Anglia stout-ul devine mai la modă, fiind o bere mai plină și mai…rotundă. Mai mult, doctorii erau convinși că ajută la menținerea sănătății. În urma acestui crez își construiește și Guinness strategia. Rezultatul îl știm…

Dacă ar fi să ne luam dupa ghidul Beer Judge Certification Program (BJCP), o bere de tip stout e neagra cu note intense de malț/cereale prăjite, amară și cremoasă” iar una de tip porter ar trebui să fie “neagră, malțoasă cu un buchet complex de arome și note de prăjeală”. In ambele situații caracterul “roasty” se refera la calități asemănătoare cu cele luate în considerare în evaluarea boabelor de cafea pregătite pentru măcinare.

Deci un porter-ul este mai puțin corpolent decât un stout și în general cu note de ciocolată mai pronunțate. Și asta se întâmplă pentru că în mod tradițional, stout-ul are malț prajit (note de cafea), iar porter-ul nu.

Evident, miile de rețete de stout și porter, dar și stilurile variate de maltificare transformă ideea de a separa clar stout-ul de porter într-o aventură fără final.

Eh, important e să încercați cât mai multe. Cheers!

PS: Cu informațiile istorice m-a ajutat Horia Ciocan, berar educat și pasionat de cultura berii. Mulțumesc!

Alte surse de informare:
beerandbrewing.com
craftbeer.com

Ți-a plăcut? Susține Universitatea de Bere pe Patreon!
Tags

Related Articles

Spune tu, in cuvinte!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Close