Flöff, pentru gerul de afară

Flöff vine cu o etichetă foarte atractivă, lăudându-se ca fiind ”the stuff of apple, cinnamon & legend”, creând în același timp și o creatură mitică rară cu același nume, găsită în munți numai urmărindu-i mirosul emanat de mere și scorțișoară. Marketing inteligent. Bere de ”fiert” (la 60-70 ºC), o bază de 85% de bere neagră (dunkles exportbier, zic ei), apoi sirop de glucoză/fructoză, niscaiva arome și conservanți care vor face puritanii în ale berii să strâmbe din nas.

Pusă în oală, ținută la foc mic până când spuma dădea să evadeze pe lături. Miroase foarte puternic a zahăr brun proaspăt topit, mere confiate, sirop de arțar și condimente pentru vin fiert (scorțișoară și nucșoară în principal). Până aici totul e bine.

Gustul amintește puternic de măr copt, stropit cu scorțișoară și extra-glazurat cu caramel. Inițial nu e extraordinar de dulce, contrar mirosului, cu o aciditate de măr proaspăt strecurată pe acolo. Nici condimentele nu sunt exagerate, cum ar fi într-un vin fiert. E chiar și o notă de bere neagră, subtilă, în principal evidențiată printr-un pic de malț tostat.

Cu timpul însă dulceața tinde să se tot adune, odată ce se mai și răcește, aducând din ce în ce mai mult a melasă și a sirop de glucoză industrial. Puțin cam deranjant. Alcoolul m-a păcălit puțin la început, dând o notă vagă de rom negru, dar în rest e destul de cuminte.

Drăguț, dar nimic de luat în serios. La un târg de Crăciun pică la țanc, mai ales că se servește la cană de 0.25 sau 0.33 litri, deci nu are timp să se răcească. Luată anul trecut de la un astfel de eveniment din București, în jur de 15 lei a costat sticla de 0.5l pentru acasă. Dar recomand mai degrabă să vă bucurați de Flöff acolo. Noroc!