Arhiva cu BereCe-am mai baut

Jule Maelk, de lăsat pentru Moș Crăciun cu prăjiturelele

maelkJule Maelk, daneză pentru ”lapte de crăciun”, este un ditamai imperial milk stout (adicătelea cu lactoză) de la To Øl, la 15%. Se anunță robust, foarte gustos și periculos (posibil să mă facă să adorm sub brad).

Stilul a luat naștere în Marea Britanie în secolul 19, și inițial era un amestec de lapte și stout porter (denumirea tradițională a stout-ului de acum).

Aducea în principal beneficii nutritive, într-atât de multe că a ajuns să fie recomandat și de doctori pentru diferite afecțiuni, iar mai ales pentru femei care alăptau. Guvernul decide că asta nu e tocmai în regulă, și în 1946 interzice milk stout-ul.

Ingenioși, berarii britanici găsesc o portiță prin folosirea directă a lactozei, glucidul principal extras din lapte.

Dar ceea ce ne interesează pe noi este ce aduce acest glucid într-un stout: o dulceață în plus, mai multe glucide de păpat pentru drojdii, deci un nivel de alcool mai mare (dacă se vrea)(greșit, am învățat acum că lactoza este un glucid pe care drojdia de bere nu îl fermentează, deci nu afectează nivelul alcoolului), o mică aciditate și o combinație gustoasă făcută cu malțul negru. Cui nu îi place ciocolata cu lapte?

În pahar e cea mai închisă nuanță de maro, cu un guler mare de spumă care o să tot stea pe parcursul degustării, lăsând multe multe urme pe margini.

Miroase exact cum te-ai aștepta: ciocolată neagră cu puțină frișcă, lemndulce, puțin anason iar combinația de alcool și fructe negre confiate (stafidă, vișină, smochină, mure) aduce foarte mult a brandy, un pic a vișinată. Un picuț cam mult alcool, dar era de așteptat.

Gustul e destul de complex, dominând însă partea de stafidă, prune, curmale, vișine (cu o aciditate destul de pronunțată), foarte dulce, parcă glazurate cu zahăr, mai ales în start. Niște note festive de anason, mult lemndulce, puțină vanilie și zahăr candel vienez.

Ciocolata cu lapte începe să câștige teren cu timpul, mai ales odată cu impunerea malțului prăjit, dar întreaga dulceață este greu de străpuns. Abia pe final apar note de pâine prăjită, praf de cacao, vagi note de boabă de cafea și mult mult brandy.

Corp mediu, alunecos, acid modest perfect pentru o bere ce se vrea sorbită. Post-gust bogat cu fulgi de ciocolată neagră, alcool, puțină stafidă, și mai puțin malț ars. Alcoolul devine din ce în ce mai pronunțat, deci repet, berea se vrea sorbită. Totuși nu pare a fi nicicând deranjant, se potrivește perfect cu dulceața, într-un fel ținându-se unul pe altul în frâu.

Într-un fel regret că nu am păstrat-o pentru zile înzăpezite, dar vor mai fi și alte beri pentru zilele alea. O bere monstruoasă, dar catifelată, pe care mi-ar plăcea ca Moș Crăciun să mi-o mai aducă și de Crăciun.

Review Overview

Gust
Aroma
Aspect
Aftertaste (Final)

De pus sub brad

Tip: (Imperial) Sweet Stout, Alcool: 15%

User Rating: 4.2 ( 1 votes)
[Google]

Tags

Related Articles

Spune tu, in cuvinte!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Back to top button
Close