St. Feuillien / Green Flash Belgian Coast IPA, cu adevărat fusion

Berile celor de la St. Feuillien este posibil să le știți, belgienii producând clasica gamă de “beri de abație” (Blonde, Brune, Tripel), dar și saison și alte creații speciale pentru sărbători, toate fiind destul de accesibile. De la nord-americanii de la Green Flash mai greu de întâlnit beri pe aici, dar e bine de știut că fac printre cele mai bune westcoast IPA-uri, asta pe lângă multitudinea de alte stiluri cu care nu le e deloc rușine.

Ar fi normal deci ca o colaborare între cele două berării să fie foarte bună. Belgian Coast IPA este deci un belgian IPA, alcool 7.5%, iar alte detalii nu prea mai avem de pe etichetă.

În pahar își trădează îndeosebi originile europene, cu un guler imens de spumă, foarte dens, foarte longeviv, specific creațiilor belgiene. Culoare opacă, un portocaliu ceva mai închis decât m-aș fi așteptat.

Mirosul nu duce cu gândul prea mult la un IPA cu hamei exclusiv american, profilul fiind destul de ierbos, picant, citric. Se simte și puțin malț dulce, dar cu note de piersică, iar peste toate un praf de piper și lămâiță.

În gust însă apar și niște mici note tropicale (mango, îndeosebi, dar și puțin ananas), mult grapefruit și limetă răcoritoare, îndulcindu-se cu note de piersică, caisă și chiar gutuie. Note florale, piper, bobițe de coriandru și ierburi crocante (lămâiță, busuioc, chiar și țelină apio) schimbă cu totul gustul înspre final, drojdiile belgiene punându-și amprenta serios. Finalul are hamei mult, deci e destul de amar, dar totuși generic, ierbos, poate puțin plictisitor.

Nu rămân multe lucruri nici în postgust, doar acea amăreală simplă, deși intensă, puțină coajă de grapefruit și niște note parfumate, florale. Corpul nu este cel mai ușor, carbonatația este destul de ridicată, dar nu e oricum o bere cu care să te grăbești.

Per total, nu pot să zic că e o mare revelație, dar puține belgian IPA-uri sunt. Cumva lipsește și profilul de hamei al celor de la Green Flash, iar eu asta așteptam. Oricum, o bere intensă, gustoasă, amară.

În caz că nu apare prea curând pe la noi, mi s-a părut foarte asemănătoare cu (deja clasica) XX Bitter de la Brouwerij De Ranke, care a mai tot circulat pe la noi prin comerț. La fel și câteva beri din gama celor de la St. Feuillien.

Dacă sunt norocoși care se plimbă mai mult pe glob, mai există o bere realizată de cele două berării în colaborare, Friendship Brew, un black saison. Dar asta e cu totul altă poveste, sunt sigur. Hai noroc!

Ți-a plăcut? Susține Universitatea de Bere pe Patreon!